Luni, 06 noiembrie 2017 ora 13.00, secretarul general al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” a fost oaspetele Bibliotecii bucovinene ”I. G. Sbiera”.

Ion G. Sbiera este una dintre acele personalităţi care, deşi respectate şi apreciate de contemporani, este trecută în uitare după trecerea în nefiinţă. Născut în localitatea bucovineană Horodnic de Jos, districtul Rădăuţi, la 1 noiembrie 1836, într-o familie de ţărani înstăriţi, era al optulea din cei zece copii pe care i-au avut Ana şi Gheorghe Sbiera.

Activitatea acestuia pe tărâm ştiinţific şi cultural i-a adus notorietate, bucurându-se de un prestigiu cum puţini contemporani îl aveau. „Toată viaţa mea – va scrie el – am petrecut-o cu ochii în carte şi cu condeiul în mână. Cărţile erau prietenii mei cei mai buni şi cititul lor conversarea cea mai plăcută”. Acest lucru determină autorităţile să-l propună pentru catedra de limba română la nou înfiinţata Universitate din Cernăuți (1875). În ziua de 18 octombrie 1875 el îşi va susţine discursul de deschidere a cursurilor sale, intitulat Educaţia veche şi educaţia nouă. Acesta a fost primul „curs” rostit în limba română la Universitatea cernăuţeană.

Pentru că nu era profesor titular, Sbiera a fost nevoit să păstreze şi postul de custode de la Bibliotecă.

În 1881 obţine titulatura asupra catedrei, iar în 1886 doctoratul în filozofie. Sbiera va rămâne profesor până în anul 1906, când locul său va fi luat de Sextil Puşcariu. I. G. Sbiera se va stinge din viaţă zece ani mai târziu, la 22 octombrie 1916, la Cernăuţi.

Opera lui I. G. Sbiera tratează probleme sociale şi ideologico-culturale, istorice şi didactice, de ortografie şi filologie, memorialistică, de istoria literaturii şi folclor. Crescut şi educat într-o societate aflată sub administraţie străină, Sbiera va promova o anume ideologie naţională, în care un loc important îl vor ocupa problemele privitoare la conceptul de naţiune, însemnătatea şi rolul graiului naţional, la şcoală şi rolul ei în educarea tineretului sau cele de etnogeneza românilor precum şi a spaţiului geografic în care aceştia au apărut şi s-au manifestat ca naţiune.

Opera savantului poate fi cronologic împărţită în două: cea din anii de tinereţe (1860-1875) şi cea din anii maturităţii (1875-1906). Dacă în prima etapă a fost preocupat de probleme legate de viaţa publică din Bucovina, de învăţământ, de chestiuni de şi folclor, în cea de a doua se va ocupa de cercetarea trecutului istorico-cultural al poporului român, pentru a-şi redacta cursurile de istorie veche destinate studenţilor săi şi va elabora monografii, precum şi un studiu asupra Codicelui Voroneţian.

În 1885 I. G. Sbiera publică Codicele Voroneţian, un manuscris care, după părerea sa, datează din sec. al XVI-lea, reprezentând copia unei traduceri româneşti a unor texte religioase (faptele apostolilor şi trei episoade soborniceşti, una a apostolului Iacob şi două ale apostolului Petru). El face o analiză ştiinţifică, care a stârnit multe controverse asupra vechimii acestui document şi a locului scrierii sale.

Ca profesor universitar, Sbiera a ţinut la Universitatea din Cernăuţi cursuri de limbă şi literatură română, pe baza unor documentaţii riguroase. O parte din cursurile universitare au văzut lumina tiparului sub titlurile: Mişcări culturale şi literare a românilor din stânga Dunării între 1504-1714 (Cernăuţi, 1897) şi Contribuiri pentru o istorie socială-cetăţenească, religioasă-bisericească şi culturală a românilor de la originea lor încoace, până la 1504 (Cernăuţi, 1906). Aceste două lucrări monumentale reprezintă partea cea mai importantă şi trainică a operei lui I. G. Sbiera. El a încercată să găsească răspunsuri la o serie de probleme majore cum ar fi: originea poporului şi a limbii române, ce se înţelege prin literatura naţională şi care sunt elementele definitorii ale „literaturii frumoase şi artistice”. Ca disciplină de studiu, considera istoria literaturii ca fiind „cea mai importantă, pentru că literatura este motorul cel mai puternic şi cel mai eficaciu al culturii în general”. Folosind toate sursele de informaţii apărute până la scrierea acestor opere, Sbiera le va consemna conştiincios, alcătuind astfel o „primă bibliografie generală” privitoare la istoria limbii române.

Lucrărilor de mai sus li se adaugă monografiile despre Grigore Ureche şi Miron Costin, ultima fiind cea dintâi lucrare de acest fel dedicată cronicarului moldovean.

Opera acestui cărturar bucovinean, deşi nu are o mare întindere, prezintă un interes deosebit, ea având o valoare documentară de necontestat. Ea a avut partea sa de contribuţie la deşteptarea sentimentelor naţionale din Bucovina şi a pus bazele dezvoltării ulterioare a catedrei de limbă română de la Universitatea cernăuţeană. 

Activitatea a început la ora 13.00 în sala de lectură de la etajul I a Bibliotecii Bucovinei ”I.G.Sbiera”. Manifestarea  a fost deschisă de domnul dr. Cărăbuș Gheorghe Gabriel, directorul instituției, carea prezentat personalitatea lui Dimitrie Cantemir, în contextul european al începutului de secol XVIII.

Au fost lansare cărțile:

  1. ”DIMITRIE CANTEMIR-PUNTE A CUNOAȘTERII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT”
  2. ”SUNT FIU AL ALEXANDRIEI, TELEORMĂNEAN”.
  3. ”SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN”

Înainte de a începe activitatea, doamna bibliotecar Simona Enache a prezentat audienței un film documentar despre Dimitrie Cantemir.

Secretarul general al Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” , prin expozeul dânsului despre viața și activitatea marelui savant a interacționat cu sala, răspunzând întrebărilor și curiozităților participanților.

Activitatea a fost asezonată înainte de a incepe manifestarea  și la sfârșitul acesteia cu muzică, compusă de Cantemir.

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of