Lansarea lucrării ”Dimitrie Cantemir, punte a cunoașterii între Orient și Occident”

Lansarea lucrării

”Dimitrie Cantemir, punte a cunoașterii între Orient și Occident”

 

1.Moderatorul activității a fost prof. univ. dr. Adrian Năstase,  președintele FET, care, în esență, a prezentat următoarele:

Este o mare bucurie pentru noi toți să lansăm, astăzi, o carte, să avem o discuție, o dezbatere despre un personaj legendar pe care avem impresia că-l cunoaștem, încă, din liceu, dar pe care foarte rar îl aprofundăm în zonele sale de de personalitate, în dimensiunile excepționale ale operei sale.

Cantemir aparţine culturii româneşti  şi, în egală măsură, culturii europene  şi, deopotrivă, culturii universale, prin formaţia şi opţiunile autorului, prin tematică, destinaţie şi receptare în spațiul și mediile științifice și culturale din Europa și de pretutindeni.

Mă bucur sa va spun ca este si o legatura fireaasca intre lansarea unei carti la Fundatia Titulescu si Titulescu.Cantemir a murit în Rusia, la varsta de 50 de ani. Rămășițele sale pământești au fost repatriate, în 1935, prin intervenția lui Nicolae Titulescu. Era un moment important prni stabilirea relatiilor diplomatice intre Romania si Uniunea Sovietica. In contextul restituirii unei parti din tezaur, au fost restituite si osemintele lui Dimitrie Cantemir, chiar daca, sigur, asa cum știti, craniul nu a fost restituit prin acea operatriune. Cei ce au realizat lucrarea ne vor putea prezenta acest fapt. Este important sa subliniem acest lucru pentru ca, intr-un fel, iată, Titulescu a contribuit la repatrierea lui Dimitrie Cantemir,  iar Fundatia Titulescu a contribuit la repatrierea osemintelor lui Titulescu. Este un semn de respect si o incercare  de a aduce acasa pe un mare savant, unul  dintre marii oameni de cultura, care au marcat civilizatia  europeana, viața internatională.

Cantemir este un personaj absolut extraordinar.  Nu voi incerca eu sa evoc un profil. Remarc faptul in care cartea aceasta a reusit sa-l prezinte pe Cantemir, chiar daca a trebuit sa se refugieze in Rusia Tarista, intr-un moment in care era condusa si in ascensiune de Petru I. Contributia lui la cultura europeana in afara acestor doua spatii prin felul in care a fost rceptat si, apoi,  sarbatorit la Academia de Stiinte de la Berlin, si felul in care l-a  primit in Academia de la Berlin. Cantemir era o figura emblematica, intr-un moment in care Europa era interesata sa cunoasca Imperiul Otoman, incerca sa deceleze evolutiile interne, dar si felul in care Rusia incerca sa-si pastreze teritoriile ocupate. Am citit cu interes lucrarea, si va recomand sa cititi macar o parte dintre studii. Fiul său, Antioh Cantemir, care i-a tradus opera la Londra si la Paris, are meritul de a fi diseminat opera cantemiriană în Apusul Europei.

– Este un volum datorat, eforturilor membrilor  Asociatiei Europene Dimitrie Cantemir, iar domnul gl. Taparlea a avut, impreuna cu colegii sai, un rol extraordinar in a aduna aceste lucrari, care contureaza un personaj ce a devenit legendar, cu elemente, cu semne de intrebare, din zone nescrise, cu pete de culoare, relatia cu Imperiul Otoman, cu Petri I, disputele cu Brancoveanu, toate aceste au conturat contextul vietii politice din Principatele Romane, intr-o vreme agitata.   

-Cartea este extrem de diversa. Are dimensiuni deosebite. Este vorba de prezentarea unor lucrari ale lui Cantemir, de aspecte din viața și activitatea sa, prietenia cu Petru cel Mare, lupta de la Stănilești. Sunt și multe aspecte inedite. Este vorba de prezentatrea contributiei la dezvoltarea muzicii sau felul in care a fost privit din puncte de vedere artistic, în artele plastice. Problemele militare au un rol important în lucrare.  Iata o carte care a adunat, prin autorii mentionati, reusind sa ne dea o imagine despre Dimitrie Cantemir, de efortul sau la viata politica si culturala europeana.

-Cantemir este unpersonaj extraordinar, chiar daca a stat 20 de ani la Constantinopol.  Autorii au reusit sa ne prezinte o imagine cuprinzatoare.Ce a insemnat Dimitrie Cantemir , efortul sau in epoca, influenta sa asupra vietii culturale si politice europene. Ma opresc aici cu aceste cateva cuvinte in deschiderea acestei activitati de prezentare a cartii ”Dimitrie Cantemir, punte a cunosaterii intre Orient si Occident”. Il invit, in continuare, pe domnul general Mihail Țăpârlea sa prezinte filozofia de bază pe care autorii au vrut să-o expună. Va rog, domnule general

2.Gl. Bg(rtr) Mihail Țăpîrlea, vicepreședinte al AEDC, a subliniat:

-Este o mare onoare pentru autorii lucrării, pentru membrii Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” și pentru mine să participăm, astăzi, aici la prestigioasa Fundație Europeană Nicolae Titulescu, la lansarea lucrarii. Ideea lucrarii este mai veche. Lucrarea are 32 de studii și artricole, elaborate de 28 de autori. Are 3 capitole: primul cuprinde studii ce infațisaza pe savantul, enciclopedistul Dimitrie Cantemir; cel de-al doilea creioneaza pe omul politic, istoricul si domnitorul Moldovei; cel de-al treilea capitol abordeaza- pentru prima oara – unele aspecte mai mult sau mai putin controversate din opera si viata lui Dimitrie Cantemir. De asemenea, lucrarea cuprinde niste anexe, care prezinta instituții ce poarta numele lui Dimitrie Cantemir. Evident, nu sunt toate. Spre exemplu, in anul 1994, o formatie a Ansamblului Artistic ”Doina” al Armatei a susținut un spectacol in fața militarilor dintr-o divizie mecanizata, dislocata in apropierea Moscovei și purta numele lui Dimitrie Cantemir. Comandantul acestei mari unitati, la un moment dat, mi-a spus ca, in venele multor membrii ai diviziei, curge sange romanesc. Am fost foarte surprins de o asemenea afirmatie, crezand ca este un act de complezenta. Am cerut explicatii. Prin urmare, gazda noastra ne-a spus ca teritoriul pe care se afla dislocata divizia a apartinut lui Dimitrie Cantemir si era locuit de o importanta comunitate de moldoveni, care, in refugul sau, l-au insotit. Eu nu stiam, atunci, aceste aspecte.

-Apariția unei cărți este aidoma unei bucurii, a unei raze de lumina, ce ne inundă sufletul. Ea ne face mai buni, mai ințelepți. Are un puternic rol cognitiv si educogen, este o hrană pentru sufletul și spiritul nostru. Cu atat mai mult este plină de semnificatii apariția unei cărți, ce cuprinde studii si articole despre una dintre cele mai reprezentative personalități ale spiritualității românești și universale, care, in studiul introductiv, este este numită ”punct arhimedic al culturii romanesti și universale”. Sau așa cum il numește dl gl. Gheorghe Văduva, este un ”fenomen de cogniție”.

– Personalitate remarcabilă, armonioasă  şi multilaterală, amintind de omul desăvârşit al Renaşterii, Dimitrie Cantemir deschide, în cultura românească, „seria savanţilor de formaţie enciclopedică  şi marchează trecerea de la vechea literatură cronicărească la cea modernă.”

– Marele enciclopedist moldovean continuă, la un nivel superior, tradiţia patriotică a literaturii nostre, reprezentată, în Moldova, de Grigore Ureche, Miron şi Nicolae Costin, sau de luminaţi prelaţi, precum Varlaam şi Dosoftei, deosebindu-se prin anvergura preocupărilor, noutatea ideilor, fiind primul savant de formaţie enciclopedicădin cultura noastră.

– Cantemir aparţine culturii româneşti  şi, în egală măsură, culturii europene  şi, deopotrivă, culturii universale „prin formaţia şi opţiunile autorului, prin tematică, destinaţie şi recepţie.”

Opera Cantemiriană este, sub toate aspectele, excepţională pentru vremea sa.

Cu toate acestea, așa cum afirmă eminentul cantemirolog Grigore Ploeșteanu, opera lui Dimitrie Cantemir nu a „exercitat o înrâurire imediată şi profundă asupra dezvoltării culturii noastre. Vicisitudinile istoriei au făcut ca aceasta, în partea ei cea mai valoroasă, să fie cunoscută cititorilor români aproape cu un veac mai târziu de la data elaborării.”

-Este, însă, remarcabil faptul că, cele mai multe opere ale sale, au fost cunoscute, mai întâi, peste hotare. Grigore Ploeșteanu, care a fost unul dintre cei mai importanți cantemirologi, care a studiat în arhivele lumii ecourile operei cantemiriene in conștiința Europei.

-Ca uramare a exepționale sale opere, la 11 iulie 1714, Dimitrie Cantemir a fost ales ca membru al Academiei Regale Prusace de la Berlin – aşa cum este cunoscută Societas Scientiarum Brandenburgica. Astfel, în diploma de primire,  se afirmă: “Pe vremea când Marte stăpânea mai cu putere decât Palas,o astfel de întâlnire se arăta a fi mai mult o dorinţă decât o speranţă. Dar iată că faptul şi-a găsit împlinirea acum, căprea luminatul şi prea învăţatul Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului rusesc, domn ereditar al Moldovei, dând o pildăprecât de demnăde laudă, pre atât de rară şia închinat numele ilustru cercetărilor ştiinţifice. Iar prin adeziunea sa, Societatea noastrăa dobândit o nouă strălucire şi o podoabă neîntrecută. Ne închinăm cu smerenie în faţa bunei voinţe ce ne-o acordă principele nouă şi lucrărilor noastre”

-Cantemir este un exemplu reprezentativ al convergenţelor dintre Orient şi Occident în vremea respectivă”

-Creaţiile cantemirene nu sunt „perisabile” în timp, putându-se vorbi de o „veşnicie” a lor. Se poate aprecia că opera principelui moldav reprezintă un „punct arhimedic” al culturii româneşti, interferând-o cu cea orientală, europeană şi universală.

-Tezaurul de idei al acestei opere este inepuizabil, dosarul ştiinţific cantemirean” nefiind închis, ci necesită, în continuare- potrivit lui Grigore Ploeșteanu- studii şi aprofundări.

-Acum, însă, trebuie trecut de la „etapa arheologică” a valorizării, la una superioară, şi anume, la cea de „hermeneutică, care presupune explicarea tezaurului de idei în contextul vremii, dar prin prisma actualităţii. Este de reliefat, in acest cadru, preocuparea profesorului Constantin Barbu si a dl. Paul Tudor, președintele Fundației Dimitrie Cantemir, de a realiza OPERA OMNIA CANTEMIRIANĂ.

– În schimb, hermeneutica presupune o introspecţie,  un studiu aprofundat vizând  omul cu preocupările  şi frământârile sale. Dacă, în etapa „arheologică” sunt reproduse şi „inventariate” ideile, concepţiile, tezele,  argumentele folosite de către marele enciclopedist, în stadiul hermeneutic, este nevoie o separare între ştiinţele naturii şi  ştiinţele sociale, de o temeinică analiză de conţinut, de explicarea, interpretarea şi corelarea prin prisma ştiinţei „la zi”.

-Este nevoie de discernerea sensurilor şi a permanenţelor prodigioasei opere cantemiriene, de urmărirea organicităţii şi continuităţii sale, care reprezintă unul dintre celemai originale universuri ideatice ale culturii române.

-Smulgând ”pudica draperie”, care acoperă unele ”cicatrici” comportamentale sau morale  din viața lui Dimitrie Cantemir, putem să înfățișăm câteva aspecte controversate ale vieții marelui enciclopedist român, cum sunt: consumul unor narcotice; calitatea de iscoadă; membru al Ordinului Rosacrucian (mason) sau iubirea dintre prințesa Maria Cantemir și Petru cel Mare. Eventualele considerații de ordin moral, vor ține seama de regulile, tradițiile și obiceiurile existente în epoca în care a trăit marele enciclopedist român.

-Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie, a scris că tatăl său era ”atât de prețuit de toți miniștrii” de la Sublima Poartă, întrucât”manierele și firea lui veselă erau apreciate în cea mai aleasă societate din capitala Imperiului

Opiomania nu era o crimă, ci era o slăbiciune ușor de iertat.

Opiul era considerat unul dintre cele mai bune mijloace curative, un adevărat leac universal. Acestea se foloseau, în medicina populară, și în scop terapeutic, având efecte euforice, excitante, afrodisiace sau de liniștire și de împăcare cu sine. Erau numeroase situațiile în care, aceste ”plante de leac,” se utilizau și la ritualurile religioase sau magice. Spre exemplu, in anul 1505,  la Înalta Poartă, când Bogdan-vodă ”au trimis pe Tăutul logofătul sol la turci, când au închinat țara la turci[1]. Pe timpul întâlnirii cu vizirul, solul moldovean ”Și dându-i cahfe, nu știe cum o va be. Și a început a închina: Să trăiască împăratul și vizirul! Și închinând, au sorbit felegeanul, ca altă băutură

– Referitor la narcotice Dimitrie Cantemir spunea”de la care mai întâi le vine somn, apoi simt un vel de veselie și o înviorare a duhului.”[2]  Pe timpul stărilor de extaz, dervișii îl pot vedea pe Dumnezeu însuși, așa cum este în sine.[3] Referiri speciale, Cantemir a făcut și la oameni de cultură turci: ”La turci nu e poet mai ales, nu e savant desăvârșit care să nu întrebuințeze acel suc de mac...” ”Dacă prințul moldav a consumat sau nu ”suc de mac”? ,    Andrei Oișteanu spune că ”..ar fi nerealist să ne închipuim că tânărul Cantemir nu era consummator de narcotice.

 – In anul 1934, asa după cum a spus si domnul Adrian Nastase, s-au stability relații diplomatice intre Romania si Uniunea Sovietica, ca urmare a negocierilor purtate de Nicolae Titulescu, ministrul nostrum de externe, cu Litvinov, ministrul rus de externe. S-au creat, astfel, conditii favorabile pentru repatrierea  osemintelor lui Dimitrie Cantemir. Ele au fost aduse de la Odesa,  cu fregata „Regina Maria”,  în portul Constanţa. Împreună cu rămăşiţele pământeşti, au fost aduse şi 1455 de lăzi cu o parte arhivei evacuate, în anul 1916, în Rusia.

– O comisie, condusa de marele istoric Nicolae Iorga, a inventariat cee ace se gasea in racla mortuara. S-a specificat ca nu s-a gasit craniul. Au aparut comentarii potrivit carora, aceasta situatie se explica prin aceea ca ”rusii încearcă să și-l revendice pe savantul principe roman”.

-Asa după cum se mentionează in cronicile vremii, Dimitrie Cantemir, grav afectat de diabetul care-I macina sănatatea, a revenit din Campania persană la reședința sa Dimitrovka, unde a ajuns la 19 martie 1723. Țarul îi cerea, însă, să revină. Este edificator răspunsul trimis de Cantemir lui Petru cel Mare prin intermediul țarinei Ecaterina:Iar eu nu pot să mă scol din pat, și cu atât mai puțin să plec într-o călătorie atât de lungă; și nu numai că nu voi suporta greutățile unei asemenea călătorii, ci am puțină speranță chiar la viața mea…întrucât din mine a mai rămas decât sufletul, trupul supt și oasele”.

A fost răpus de boală ”La 7 ceasuri și 20 minute, în seara zilei de 21 august 1723, Dimitrie Cantemir se sfârșește din viață.”[4]. Evenimentul se produce la moșia sa, Dimitrovka. Familia țarului este anunțată despre tragicul eveniment de către de soția sa, Anastasia, care scrie familiei imperiale următoarele”….în luna lui august de acum în 21 de zile, după amiază…soțul meu și părintele nostru, Dimitrie Cantemir, după o lungă și grea boală (fiind în satele Sevesk), sfârșit-a cursul acestei vremelnice vieți și s-a mutat le cea veșnică.[5] . Funeraliile lui Cantemir au avut loc în ziua de 1 octombrie 1723, fiind înmormântat în „Biserica de jos”,  Sfinții Constantin și Elena, ctitorie cantemiriană. Acest decalaj mare de timp se explica si prin apartenenta la apartenenţa lui Cantemir la Ordinul Rosacrucian (Ordinul Rozei Cruci). Evocând legenda maestrului Hiram, prin tradiţie, după moarte,  cadavrele membrilor roşicrucieni erau decapitate, iar craniile se depuneau, în Scoţia, pe domeniul Rosslyn de lângă Edinburg, unde exista, încă din 1440, o mânăstire construită după regulile şi simbolistica masonice. De aceea, se  admite că,  după moarte, capul lui Cantemir a fost luat şi depus în această mânăstire. Aşa se explică lipsa craniului la aducerea osemintelor savantului, în ţară. De asemenea, perioada de șase săptămâni ce a trecut de la moarte la funeralii, se explică și prin aceea că era nevoie de acest răstimp pentru transportul și depunerea craniului la Mânăstirea Rosslyn din Scoția.

Unii istorici explică şi salvarea miraculoasă a lui Dimitrie Cantemir după înfrângerea de la Stănileşti, tot prin aparteneţa sa la rozicrucianism.  După cum se consemnează în cronicile vremii, domnitorul a fost ascuns de Frăţia Roşicruciană într-o trăsură a ţarinei. De asemenea, se apreciază că, această calitate de mason,  i-a facilitat relaţiile de colaborare cu membrii Academiei Regale Prusace din Berlin, care, la rândul lor, erau „rozicrucieni”. Calitatea de membru al acestei ”frății”  a reprezentat și un argument concludent pentru admiterea lui Dimitrie Cantemir, ca membru, în acest prestigios  forum academic occidental.

O  întrebare care, în mod firesc, se poate pune este aceea a lipsei unor scrieri din epocă cu referire la calitatea de „rozicrucian” a lui Cantemir. Potrivit doctrinei şi regulilor grupurilor roşicruciene membrii acestora au fost, întotdeauna, împiedicaţi să-şi afirme public afilierea. Mai mult, ei chiar trebuiau să nege această afiliere, adoptând o  “disciplină a tăcerii”. Pe cale de consecinţă, nu s-a îngăduit să se facă publică această apartenenţă. Factori favorizanţi ai afilierii lui Cantemir la Roşicrucianism au fost: mediul în care a evoluat şi s-a format, respectiv, în spaţiul cultural şi spiritual, aflat la confluenţa dintre Bizanţ, Orient şi Occident; erudiţia şi apentenţa sa indiscutabilă pentru ezoterism; legăturile personale cu conţinut politic şi ştiinţific pe care le-a dezvoltat cu importante personalităţi ale vremii, atât din Orient, cât şi din Occident.

 Alte personalități contemporane lui Cantemir, ce au ost member ale acestui ordin masonic: da Vinci, Paracelsus, Descartes, Pascal, Spinoza, Newton, Leibniz, Franklin, Faraday, Debussy.

-Un alt subiect controversat este privitor la calitatea lui Cantemir de iscoadă. Iscoada rusă?Da! Chiar el lasa să se înțeleaga acest lucru: Fiind la Constantinopol n-am călcat făgăduințele pe care le-am făcut excelenței sale Petru Andreevici Tolstoi, ceea ce poate mărturisi însuși Dumnezeu și excelența sa. Iar acum am venit în Moldova, înainte și după venirea majestății voastre în țara noastră, am păstrat aceeași credință.” Trebuie spus că Dimitrie Cantemir a fost și un informator al Porții. Încă de la numirea sa în calitate de domnitor în Moldova, a fost însărcinat cu două obiective informative esențiale: primul să-l urmărescă informativ și să-l prindă pe Constantin Brâncoveanu și să informeze Poarta în legătură cu acțiunile acestuia de politică externă, în special cele ce vizau relațiile cu moscalii; al doilea obiectiv era acela de a supraveghea acțiunile rușilor, pregătirile de război ale acestora. De asemenea, el trebuia să fie un ”filtru” al informațiilor pe care le primea de la sultanul Bugeagului și de la voievodul Tighinei.

– Dimitrie Cantemir ”…afișa, din tact politic, o atitudine de loialitate desăvârșită față de puterea suzerană.”  Prin urmare, el era foarte prețuit și se bucura de o mare credibilitate la Țarigrad, fiind apreciat de către vizir că este un ”ghiaur” foarte bine informat, știind .. de toate ce să făcu la Moscu și la leși, de le scrie tot adevărul la Poartă”.  De aceea,  înainte de a trimite oameni de încredere  pentru negocierea tratatului de alianță cu Rusia, al cărui text îl redactase integral, a informat Poarta de faptul că trimite  ”iscoade” la moscali pentru a afla și informa pe marile vizir despre pregătirile pe care le fac rușii în vederea confruntării cu Imperiul Otoman

 O ultimă problem controversată asupra căreia vreau să mă refer  este aceea a relațiilor fiicei sale cele mari Maria Cantemir cu Petru cel Mare

Petru cel Mare, ”…un uriaș clocotind de instincte primare.., așa cum afirmă academicianul francez de origine rusă, Henri Troyat. El   se poartă grosolan cu femeile, ”care nu-l interesează decât în măsura în care-i pot potoli poftele năvalnice. Dragostea pentru Ecaterina nu-l împiedică să aibă o mulțime de ibovnice.”  Documentele privitoare la ”desfrânarea” lui Petru sunt numeroase. El ”Trece cu ușurință de la o doamnă de la Curte la o slujnică și de la o slujnică la o doamnă de la Curte Legăturile amoroase și extraconjugale  numeroase ale țarului ”… se petreceau chiar în curtea țarinei, care era o anticameră a plăcerilor suveranului…..Ecaterina lăsa lucrurile în voia lor, înțelegătoare, ba chiar complice.” Din aceste legături au rezultat numeroși copii. Comportamentul țarului față de ibovnicele sale este mânat de instincte primare, de la o adulație publică și până la osândirea cu moartea, așa cum a fost cazul domnișoarei de onoare Maria Hamilton, scoțiancă la origine, stabilită în Rusia. Petru asistă  la  execuția acesteia.

-Țarul era neliniștit și frământat de lipsa unui succesor la tron. Din prima căsătorie cu Evdochia a avut doi copii. Cu Ecaterina a avut 12 copii, patru băieți și opt fete.Toți băieții s-au stins  la vârste fragede. Din cele opt fete, doar trei au depășit vârsta de 20 de ani. Acum, Petru trebuia să se gândească nu numai la sine, dar și la treburile statului, neavând un succesor pe linie masculină. Este de ramarcat faptul că, și Dimitrie Cantemir, a încurajat relațiile Mariei cu Petru cel Mare, deoarece și-ar fi dorit ca tronul împărătesc al Rusiei să fie ocupat de un urmaș al său, fapt ce ar fi fost o garanție pentru eliberarea Moldovei de sub dominația otomană, precum și condiții pentru instituționalizarea unei domnii ereditare cantemiriene pe tronul Moldovei.

-Maria Cantemir era considerată a fi cea mai cultă femeie din Rusia acelei perioade. Era de o rară frumusețe. L-a insotit pe țar în Campania sa din Persia. Prințesa Maria nu poate continua lunga călătorie până la destinație, ținutul fiind necunoscut și primejdios. Este însărcinată, iar țarul se teme să nu pățească ceva. De aceea, dispune ca iubita lui să rămână la Astrahan. Aici ea pierde sarcina.

-Privitor la această situație, există puncte de vedere diferite, fiind specialiști care susțin că Maria a născut, iar medicul Ecaterinei sau alți oameni de încredere ai țarinei au provocat moartea noului născut.

  1. Muzicianul Constantin Răileanu, în principal, a prezentat următoarele: -Cantemir studiază muzica vremii studiazăîn cadrul Academiei Patriarhale

muzica bizantină, în realitate muzica psaltică, practicată în ritualurile Bisericii Creştine Ortodoxe Răsăritene de rit grec, cu unii dintre cei mai cunoscuţi maeştri ai epocii: grecul renegat Kemani Ahmed, interpret la kemençe şi ney şi grecul ortodox Angeli, interpret la tanbur.

– La rândul său, Cantemir a devenit un apreciat cunoscător al realităţilor sonore contemporane.

– Dimitrie Cantemir avea cunostinţe tehnice muzicale la kemençe, ney, caval, tanburdar, conform mărturiilor, a rămas în istoriografia muzicală turcă

drept un mare interpret la tanbur.

– Cantemir va creea propria metodă de analizăa universului modal instrumental din Imperiul Otoman, inventând şi un sistem semiografic cu ajutorul căruia să poată nota compoziţiile proprii şi culese.

– Cartea ştiinţei muzicii după felul literelor reprezintă primul tratat de teorie muzicală al secolelor XVI-XVIII în cuprinsul căruia acordul între teorie şi practicăeste realizat într-o manieră ştiinţifică, riguroasă, fărăspeculaţii şi analogii filosofice balast.

-Putem afirma, conform evidenţelor, căDimitrie Cantemir a devenit, în cei 15 ani de studiu asiduu, un maestru al limbajului muzical laic specific Constantinopolului, şi un etalon pentru generaţiile următoare, atât în sfera muzicienilor otomani, dar şi în comunităţile nemusulmane (greci, români, ş.a.)

– Ion Neculce afirmă că prinţul moldav „aşa ştia a zice bine în tambură

Că nici un ţarigrădean nu putea zice ca dânsul”

– A elaborat  tratatul de teorie a muzicii bisericeşti, care, în partea teoretică, debutează cu expunerea sunetelor muzicale (33 de semne – combinaţie între cifre şi alfabetul arab) utilizate pe griful tanbur-ului şi considerate de prinţul muzician ca suficiente pentru a reda orice compoziţie.

– Dimitrie Cantemir a lăsat cel mai important tratat de muzicădin capitala Imperiului Otoman al secolelor XVII-XVIII şi, în acelaşi timp, a influenţat generaţiile ulterioare de muzicieni prin impunerea unei direcţii concise şi în concordanţăcu realităţile cotidiene ale societăţii culturale din vremea sa.

-Colecţia de melodii, unele aparţinându-i, a rămas pânăastăzi, ca având cel mai mare număr de piese instrumentale, majoritatea aparţinând muzicii savante de curte (sarai), iar prin capitolele teoretice furnizeazămuzicologilor moderni date valoroase despre estetica, stilul şi gustul epocii în care a trăit şi a creat.

4 Artistui plastic col(r)  Valentin Tănase a esențializat  prezentarea lui Dimitrie Cantemir în artele vizuale. Pe scurt, a subliniat următoarele:

-Puţini domnitori români s-au bucurat de o notorietate imagisticăeuropeană, graţie portretelor lor realizate în tehnica gravurii, care au circulat prin multiplicare în spaţiul internaţional.

-Iconografia lui Dimitrie Cantemir s-a bucurat de o importantă mediatizare

europeană, fiind reprodusă în multe imagini-portret în marile centre culturale ale epocii.

– Primul portret de tinereţe al marelui domnitor a fost descoperit de Maria Bengescu la Muzeul de Artă din Rouen (Franţa), în anul 1921 Tabloul îl înfăţişeazăpe Dimitrie Cantemir la vârsta tinereţii, în etate de 18-19 ani,

îmbrăcat într-un costum pe jumătate oriental şi pe jumătate occidental, simolizând, parcă, rolul său de punte a cunoașterii între Orient și Occident.

– Cel de-al doilea portret de epocă al lui Dimitrie Cantemir îl înfăţişează pe principe la vârsta deplinei maturităţi, în jurul anului 1714, când a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin. Lucrarea, o gravură cu dăltiţa în aramă, a fost publicată, în anul 1716, în prima ediţie a volumului „ Descriptio Moldaviae”.

–  Cantemir poartă mustaţă şi o barbă bogată. Un păr lung, buclat îi incadreazăfruntea şi obrajii. Poartă o platoşă metalică acoperită parţial de o mantie tivită cu o blană scumpă. O inscripţie în partea inferioarăa imaginii îi defineşte identitatea: Demetrius Cantemir, Palatinus Moldaviae.

O altă gravură de epocă îl prezintăDimitrie Cantemir însoţindu-l pe Petru cel Mare, ţarul Rusiei pe uliţele Iaşului, în timpul vizitei suveranului rus, în cursul lunii iunie a anului 1711.

– Domnul Moldovei apare în vestimentaţia consacratăa

voievozilor români, purtând caftan, căciulăcu surguci şi barbă, în

timp ce Petru cel Mare este îmbrăcat dupămoda apuseană. În

fundalul imaginii se distinge biserica mânăstirii Trei Ierarhi, ctitoria

lui Vasile Lupu.

-O altă imagine a lui Cantemir o Domnitorul este înfăţişat la intrarea în Iași, la îceputul celei de-a doua domnii, în anul 1710. Domnitorul este prezentat călare, îmbrăcat cu platoşă şi cizme înalte, după moda occidentală, purtând barbă şi plete tunse îngrijit. Însoţitorii săi sunt ostaşi otomani sosiţi

pentru a îl înscăuna din porunca sultanului.

– Până în anul 1719, Dimitrie Cantemir a purtat barbă  şi vestimentaţia domnitorilor români, de influenţă orientală. De aceea, era privit ca o prezenţă exotică atunci când apărea la curtea de la Sankt Petersburg a ţarului, care îşi silise supuşii săîşi radă bărbile şi să adopte moda vestimentară apuseană.

– Începând cu veacul al XX-lea, Dimitrie Cantemir a devenit un subiect plastic abordat de numeroşi artişti plastici, pictori, sculptori  şi graficieni. Dezvoltarea fotografiei si a tehnicii tiparului au popularizat imaginea domnului în toate mediile care foloseau imagini vizuale.

-Pictorul Costin Petrescu a inaugurat, în anul 1938, marea frescă circulară din sala de concerte a Ateneului Român, evocând cele mai importante momente ale istoriei neamului, în care Dimitrie Cantemir ocupăun loc privilegiat, alături de alte personalităţi istorice.

– Şi sculptorii au abordat imaginea marelui prinţcărturar. Artistul Marius Butunoiu i-a dăltuit o efigie de mare sensibilitate într-o sculpturăronde-bosse aflatăastăzi la Colegiul Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” din Breaza.

-Un frumos bust al marelui domnitor se aflăla Chişinău, în Republica Moldova, la fraţii nostri de peste Prut, iar altul, la Moscova, în inima Rusiei, patria sa de adopţie.

– Un alt bust, realizat de mine, a fost dezvelit în holul de intrare al Academiei din Berlin, tot în 2014, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la alegerea sa ca membru al acesteia.

– Efigia de o deosebită valoare spirituală a lui Dimitrie Cantemir, personalitate covârşitoare a patrimoniului cultural european, „filozof între regi şi rege între filozofi”, „un adevărat Lorenzo de Medici al spaţiului românesc” (George Călinescu) îşi va găsi cu certitudine şi în artele plastice ale viitorului interpreţi pe măsură.

  1. Istoricul col(r) Mircea Dogaru a prezentat următoarele:

– A elogiat inițiativa Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, pe autorii studiilor cuprinse în lucrare. Voi vorbi ca tehnocrat. Am fost cercetător, profesor universitar si redactor sef la Editura Militară. La varsta la care a murit si Dimitrie Cantemir, eu am fost îndepărtat din armată. Am sesizat ca coordonatori erau persoane importante: Pentru prima data vedeam o lucrare scrisa de generali, dar care nu utilizau calitatile lor: Ion Aurel Stanciu, Mihai Taparlea, Gheorghe Vaduva. De aceea, atunci cand, la mine, a venit col. Ciobanu Viorel, am apreciat foarte mult aceasta initiativă. De asemenea, prezentarea instituțiilor ce poarta numele lui Dimitrie Cantemir, este o idee formidabila. Cred ca initiativa aceasta ar trebui popularizata. Am citit toate articolele si studiile. Unele sunt inegale, dar nimeni nu le poate contesta onestitatea. In calitate de ”tehnocrat”, am sigerat titlurile capitolelor, impartirea pe capitole a studiilor, anexele. Este o munca migaloasa.

-In lucrare apar si trei studii ale mele, studii refuzate candva. Eu, ca istoric, m-am format datorita lui Dimitrie Cantemir. Aveam 5-6 ani cand am primit un manual de istorie a lui Roller. Pozele erau superbe. Materialul era imens. Nu am inteles, atunci, nimic. Ce m-a frapat, copil find, a fost faptul ca Dimitrie Cantemir. In lucrare, Dimitrie Cantemir, desi avea sa domneasca o periooada scurta(7 luni si 18 zile), avea cateva pagini bune de prezentare. Constantin Brancoveanu. Trebuie sa restituim adevarul si despre Dimitrie Cantemir. Ulterior, student fiind, am vazut ca sunt diferente mari de spatiu tipografic si pentru alti autori, in dictionarele de filozofie. A scris o carte de spre modul de productie asiatic, pe care șl-a facut praf. Vorbea de concentrarea la varf a capitaluluii, fapt ce va depasi statul. Marx a avut o carte: insemnari despre romani. Mi-a fost luata din bagaje.  Marx spunea ca sub ocupatia sovietica, domniile fanariote,  Dimitrie Cantemir fiind ultimul domn pamantean, Nicolae Mavrocordat a fost primul fanariot, desi a domnit si inaintea lui Cantemir. A doilea domn fanariot, a fsot Mihai Racovita, care a domit de doua ori inaintea lui Cantemir. Marx spune ca domnitorii fanarioti erau agenti ai tarului in Principate, sunt intre tar si turci. Erau impusi de tar prin pacea de la Kusciuk Kainargi la 1774. Mavrocordat era musatin si basarab.Cantemir se tragea din razesi.  Ceillati erau ”tarani cu copite pline de balega”. Unii isi schima numele. Istoria secolului 18 este mistificata. Dintr-o parte vin nemții, iar din alta rusii. Unii ne fura pe o parte, altii pe alta parte. Parte discutabila a lui Cantemir. Era criticat ca a inchinat tara rusilor. Gheorghe Stefan  a incheiat un tratat cu rusii. Trebuie regandit Cantemir, omul politic. Nicolae Iorga a fost vun savant al lumii, un geniu. La fel Gheorghe Bratianu. Bratianu si Iorga au gresit si au platit cu viata. Gresesc si istoricii de astazi.  Este o moda. Ce au facut in politica istoricii: Zoe Petre, Radu Vasile, Mihai Ungureanu, Cioroianu? Rolul istoricului este acela de a atrage atentia politicienilor.

-Prin Tratatul de la Luțk, Dimitrie Cantemir a pus pe tavă rusilor, pentru prima data, o parte mare din domeniul tatii Moldovei, la 13 aprilie 1711. Domnul Moldovei era si stapanitor al Marginii, respectiv, U Krainei.  113.000 km patrati au fost cedati rusilor. Au fost abandonati romanii din rasarit. U Kraina avea 44.500 km patrati.  Transnistria 69.000 km patrati. Teritoriul Moldovei era pana la Nipru. Cantemir a inteles ca Imperiul Otoman se prabuseste, dar nu a inteles pericolul pe care-l reprezenta Rusia.N-a inteles cat de periculoasa este alianta ruso-germana. Avem prea putin timp sa ne oprim asupe documentelor.

-Este o carte care pune in discutie multe probleme. S-a vorbit de masonerie, Horia, Closca sui Crisan au fost masoni. Erau in aceeasi loje cu împaratul.  Istoria este falsificata din interese meschine si nerealiste. Nu ne cunostem istoria. Va stau la dispozitie daca sunt intrebari. Va recomand sa luati aceasta carte. Ea deschide un drum. Se reconstituie adevaruri. Asa ar trebui sa procedeze si altii.  Istoria a fost falsificata ingrozitor sub ocupatie ruseasca. Niciodata nu a fost mai falsificata decat astazi. Istoricii nu-si fac datoria.  Cei ce si-au facut datoria au disparut. Spaniolii au bninventat un mit, dupa ce au cucerit America de Sud.

-Cand a venit ocupatia germana, peste noi, a fost sacrificat Nicolae Iorga, care era un Cantemir al secolului XX. Cand a venit ocupatia sovietica, a fost sacrificat Gheorghe Bratianu. Stia de intelegerea cu Carol al II-lea, inclusiv cu Bucovina in granta comuna. Istoricii viitorului isi vor face datoria. Unii fac politica, altii ies in strada. Unde se poate scrie istoria. Sunt placut surprinsi, ca un grupo de oameni, nu  numai militari, dar si civili au avut acest curaj.

Prof. Adrian Nastase a elogiat efortul de scanare si aducere in tara a documentelor cantemiriene.