Transformările ce au avut loc în viaţa culturală a ţării noastre, în a două jumătate a secolului al XIX-lea, sunt rezultatul procesului de modernizare a societăţii româneşti, proces ce se intensifică datorită revoluţiei din 1848 şi reformelor burgheze din timpul domniei lui A.I. Cuza. Năzuinţele de libertate şi unitate ale românilor, ce se manifestă în toate domeniile vieţii, ca expresie a conştiintei naţionale, impun, ca o necesitate istorică, dezvoltarea ştiinţei de carte, promovarea şi propagarea pe aceasta cale a ideilor noi, ridicarea nivelului de cunoştinţe al cetăţenilor în condiţiile promovării producţiei de tip capitalist. Verva dezvoltării comerţului şi industriei ca şi îndeplinirea funcţiilor pe linie de stat cereau oameni cu o pregătire temeinică, culturală şi ştiinţifică. De aici izvorăşte nevoia Legii Instrucţiunii, votată de Adunarea Legislativă în ziua de 17 decembrie 1864, alcatuită în cadrul reformelor burgheze-democratice facilitate de noile condiţii social-economice şi politice, create prin formarea statului naţional român, ca urmare a unirii Moldovei cu Ţara Românească la 24 ianuarie la 1859. Decretând obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar de patru clase, chiar dacă acest principiu nu va fi respectat întru totul, stabilind caracterul unitar al învăţământului pe întreg teritoriul tarii, egalitate sexelor în învăţământ, organizând învăţământul secundar şi cel superior, creând Consiliul permanent al Instrucţiunii, etc., legea din 1864 a constituit un puternic impuls pentru dezvoltarea ştiinţei de carte în Ţara noastră şi, prin aceasta, progresul general al poporului nostru. Concludent în această privinţă este numărul mare de licee şi gimnazii create pe temeiul acestei legi până în 1870. Învăţământul secundar organizat de legea din 1864 era format din licee, gimnazii, şcoli de fete, şcoli profesionale, etc. Gimnaziul cu patru clase era echivalent cu primele patru clase de liceu, care era organizat pe şapte ani de studii.

1. PRIMII ANI

Liceul "Dimitrie Cantemir" şi-a început existenţa ca gimnaziul "Matei Basarab", nume pe care îl va purta de la înfiinţarea sa, în 1868, până în 1878, când ia numele de "Cantemir Vodă". Înfiinţarea acestei şcoli este precedată şi pregatita prin constituirea, la 11 noiembrie 1865, a unei clase "divizionare", paralele, a I-a, pe lângă cea existentă la Liceul "Matei Basarab", la propunerea şi iniţiativa profesorilor din acest liceu, care se angajează să predea gratuit lecţiile la această clasă. Considerentele care au stat la baza acestei intiaţive sunt arătate în referatul trimis Ministerului Instrucţiunii de către un grup de profesori de la Liceul "Matei Basarab". "Văzând că din cauza marii afluenţe a şcolarilor din clasa I-a nu se poate face progresul asteptat… subsemnaţii, pentru ca şcolarii regulaţi în clasa I-a a acestui Iiceu să meargă bine şi neîntrerupt şi având în vedere şi pe ceilalţi care încă şi până acum stau pe drumuri, Vă rugăm Domnule Ministru să binevoiţi ca subsemnaţii să înceapă clasa l-a sucursală, care s-a determinat să fie în localul acestui liceu, chiar de luni şi vom urma cu lecţiunile regulate şi fără nici o pretenţiune pecuniară până când veţi denumi profesori … ". Printre semnatari se află profesorii: Nestor­-latina, Circa-elina, româna, Rîureanu-matematica, Nanianu-istorie naturală, Zamfiropolu-desen, caligrafie, etc. Aprobarea dată de ministru se bazează pe referatul favorabil al Consiliului Permanent al Instrucţiunii din 12 noiembrie 1865: "Consiliul Permanent de Instrucţiune opiniază a se exprima mulţumiri din partea Ministerului numiţilor profesori, pentru oferta binevoitoare a serviciilor D-­lor facându-li-se cunoscut că pentru acum s-au luat măsuri de a se începe diviziunile proiectate …" În anul şcolar următor, se înfiinţează şi o clasă divizionară, a II-a, care, împreună cu clasa I-a, vor funcţiona pe lângă şi în localul Liceului "Matei Basarab" până în anul 1868. În luna octombrie a acestui an, cele două clase divizionare se mută din localul Liceului "Matei Basarab" într-un imobil situat în strada Sfinţilor, devenind odată cu această o unitate şcolară de sine stătătoare, un gimnaziu cu o structură incompletă, Gimnaziul "Matei Basarab ". Ministerului Instrucţiunii exprimă cererea corpului didactic cu privire la înfiinţarea clasei a III-a a gimnaziului, aprobată în decembrie 1868: "Consiliul Permanent de Instrucţiune opina a se aproba propunerea de a se înfiinţa şi clasa a III-a de vreme ce profesorii actuali se oferă a preda lecţiunile gratis". Gimnaziul "Matei Basarab" funcţionează astfel cu trei clase până în anul 1871, când clasa a III­-a este desfiinţată "din lipsă de fonduri", deşi profesorii şcolii ceruseră cu insistenţă şi înfiinţarea clasei a IV-a. Şcoala se reduce, deci, din nou la două clase, funcţionând cu această structură până în anul 1878.

2. PRIMII PROFESORI

Primul director al Gimnaziului "Matei Basarab" a fost ales de Consiliul profesorului Petrariu Ion, alegere confirmată de Ministerul Instrucţiunii Publice în ziua de 24 octombrie 1868. Conform legii, clasele erau conduse de profesori ordinari, diriginţi aleşi pe doi ani de Consiliul şcolar sub presedinţia directorului, organul de conducere al şcolii secundare. Sub preşedinţia profesorului ordinar se instituia conferinţa clasei, care avea atribuţii privind disciplina şi învăţătura".

3. STRĂDANIILE ÎNCEPUTULUI

Planul de învăţământ al gimanziului, stabilit potrivit prevederilor Legii Instrucţiunii din anul 1864, cuprindea 8 materii la clasa I-a şi anume: limba română – 3 ore săptămânal; limba latină – 6 ore săptămânal; istoria şi geografia – 3 ore săptămânal; religia – 2 ore săptămânal; matematica – 3 ore săptămânal; ştiinţele naturii – 2 ore săptămânal; desen – ­2 ore săptămânal. Pentru clasele a II -a, a III-a şi a IV-a, planul de învăţământ prevedea în plus 3 ore săptămânal de limba franceză. În lege, se prevedea organizarea de concursuri anuale între toţi elevii premiaţi din clasele de gimnaziu sau liceu dintr-un oraş, cu scopul evident de stimulare a interesului elevilor pentru învăţătură. Atât din modul de organizare a învăţământului secundar, cât şi din planurile de învăţământ, se observă orientarea spre o şcoală cu un conţinut ştiinţific, modern, capabil să contribuie la ridicarea nivelului de cunoştinţe al cetăţenilor, în condiţiile dezvoltării României moderne. Datorită intensei preocupări a profesorilor pentru asigurarea bunului mers al şcolii, activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în bune condiţii, înregistrându-se progrese în acest domeniu. Într-un proces verbal din anul şcolar 1875-­1876, se propun schimbări în organizarea planului de învăţământ şi a predării diferitelor obiecte ca: predarea independentă a geografie nu ca anexă a istoriei; un studiu mai aprofundat al popoarelor din jurul României pentru a stabili legăturile necesare înţelegerii juste a istoriei poporului nostru; studiul limbii şi literaturii române fiind insuficient, "lacuna ce atentează la naţionalitatea noastră", se propune ca aceasta să se predea ca studiu separat de limba latină în trei ore săptămânal, etc.". Aceste propuneri sunt concludente cu privire la stadiul începător al organizării şi desfăşurării învăţământului de cultură generală, dar şi cu privire la căutarile continue, la progresele pe care le face, la intiaţivele ce izvorăsc din viaţa şcolii, la interesul cadrelor pentru progresul învăţământului. Legea din 1876 face o serie de schimbări în planul de învăţământ prin despărţirea limbii române de limba latină, a geografiei de istorie, prin introducerea fizicii la clasele a III -a şi a IV -a, a limbii eline în clasa a III-a, a igienei la clasa a IV-a, a caligrafiei, muzicii şi gimnasticii la toate clasele, etc. Tot acum apare şi prima programă analitică pentru gimnaziu. Se împarte anul şcolar în semestre încheiate fiecare cu examene, promovarea elevilor fiind rezultatul atât al notelor medii lunare, cât şi al celor două examene. Legea aceasta îşi menţine valabilitatea până în 1898, când Legea Spiru Haret aduce modificările impuse de stadiul de dezvoltare a şcolii româneşti.

4. ŞCOALA ÎŞI CAUTĂ LOCAL

Condiţiile materiale în care îşi începe existenţa gimnaziul sunt dintre cele mai grele. Într-un raport adresat ministerului, directorul gimnaziului arăta: "Cancelaria acestui gimnaziu este cu totul lipsită de mobillierul strict necesar. Pentru care vă rog, Domnule Ministru, a face să se cumpere următoarele obiecte: una masă de stejar lunga de 1,5 m, 8 scaune, un dulap pentru lucrările cancelariei, un dulap pentru modele de desen". Noi rapoarte şi intervenţii către ministru sunt necesare pentru dotarea noului gimnaziu cu primele piese de mobilier. Localul din strada Sfinţilor este schimbat la 15 aprilie 1869 cu cel din curtea Bisericii Zlătari, unde funcţionează până în 1873. În anul 1873, şcoala se mută în curtea Bisericii Sfânta Ecaterina, iar după o luna şi jumatăte, în strada Belvedere numărul 80, unde rămâne până în aprilie 1877, iar de la această dată funcţionează în strada Fântânii, numărul 3.