Prima lege modernă a învăţământului românesc:
Legea instrucţiunii publice din 1864


Prof. univ. dr. Octavia Costea
Conf.univ.dr. Conona Petrescu
Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei
Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir

 

 

 

Pregătirea Legii instrucţiunii publice

  • La propunerea lui Mihail Kogălniceanu, Comisia de la Focşani la elaborarea unui proiect de lege pentru învăţământ, încă din 1859.
  • La 12 iulie 1860, este deja finalizat Proiectul de lege organică pentru instrucţiunea publică în Principatele Unite.
  • La câteva luni, Vasile Boerescu propune, de asemenea, un proiect pentru instrucţiunea publică.

 

 

 

Demersul legislativ

  • În 1861, o comisie mixtă pregăteşte unificarea legilor şi a regulamentelor administrative ale Principatelor Unite.
  • Este creată structura administrativă centrală etatică: se organizează şi funcţionează Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii la 4 iunie 1862.
  • Este publicat Proiectul de lege pentru administraţia instrucţiei publice din Principatele Unite şi se înfiinţează Consiliul Superior al Instrucţiunii Publice.
  • Se alcătuieşte singur un proiect de lege, pe care îl publică în octombrie 1863 Proiect de lege asupra reorganizării instrucţiei publice din România.
  • Susţinut de ministrul cultelor şi instrucţiei, Dimitrie Bolintineanu, proiectul lui Vasile Boerescu este analizat în 1863 de Consiliul de miniştri şi trimis spre deliberare Camerei Legiuitoare.
  • Apoi, este dezbătut, votat şi validat de către domnitor la 11 martie 1864.

 

 

Legea instrucţiunii publice din 1864

Prevederi ale legii

 

  • Legea asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române este promulgată la 25 noiembrie 1864, publicată, apoi, publicată în Monitorul.
  • Conţine dispoziţii privind instrucţia primară, secundară, superioară şi particulară.
  • Obligativitatea şi gratuitatea instrucţiei publice primare. Legea sancţiona cu amendă pe părinţii ai căror copii nu erau înscrişi sau care nu frecventau şcoala.
  • Educația era gratuită pentru toţi copiii, indiferent de categoria socială din care făceau parte şi pentru ambele sexe.
  • Se realizarea astfel un proces fundamental pentru evoluţia ulterioară a învăţământului românesc: alfabetizarea de bază – scris-citit-socotit.
  • Se instituie laicizarea, ca formă sincronică europeană.
  • Se acordă importanță pregătirii cadrelor didactice – dimensiunea actuală de formare a formatorilor, la care se adaugă relaţia cu cerinţele societăţii.
  • Realizarea unei programe şcolare- cadru unitar în societatea românească: pentru mediul orăşenesc şi mediul rural, în învățământul public și în cel privat.
  • Liceul are şapte clase, cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste.

Emulaţie şi dezvoltare

 

  • În 1860, se înființează Universitatea din Iași, iar în 1864, Universitatea din București.
  • Se înfiinţează Conservatoarele din Iași și București, școli de belle-arte, școala de silvicultură la Târgu-Neamț, o școală comercială în București și alta în Galați.
  • Creşte numărul gimnaziilor, – al școlilor medii de cultură generală (erau fundamentate pe conceptul de cultură generală, pe care, ar fi bine, să îl reluăm): Botoșani – în 1859; în București Gheorghe Lazăr, Matei Basarab și Mihai cel Mare, (astăzi, Mihai Viteazul).
  • La Ploiești se fondează gimnaziul Petru și Pavel; la Focșani Unirea; și Craiova primește o astfel de instituție.
  • Iau fiinţă şcoli normale pentru învățători.
  • În Moldova : Botoșani, Ismail, Tecuci, Bacău.
  • La Paris erau aproape 500 de studenți români, dintre care 82 de bursieri ai statului.